De câte ori te-ai dat cu placa de snowboard pe pârtie și de câte ori te-ai gândit la trecutul acestui sport și la cum a apărut el? Dacă e să fii sincer, aproape niciodată, nu-i așa? Totuși, ca un adevărat boarder ce ești, a venit timpul să-ți completezi și aceste mici goluri, ca să ai o imagine completă. Nu de alta, dar o sa fii mai cool atunci când o să te dai mare în fața prietenilor la un pahar de vin fiert după o zi întreagă pe pârtie.
Cuprins
- Începuturile umile ale istoriei snowboardului care nu prevedeau un prezent glorios
- Istoria modernă a snowboarding-ului, câștigarea popularității și recunoașterea oficială
1. Începuturile umile ale istoriei snowboardului care nu prevedeau un prezent glorios
Originile snowboarding-ului nu sunt foarte clar identificate în timp. Ba mai mult, există mai multe dispute între pionierii acestui sport care vor să aibă întâietate în cărțile de istorie.
Este clar că nu vom putea afla niciodată data exactă a momentului în care primul om s-a dat într-un ride pe o placă de lemn pe zăpadă, la vale. Totuși, există unele relatări sau povești care ajung înapoi în timp chiar și în secolul al XVI-lea. Se spune că, pe atunci, niște mineri din zona Austriei de azi, se dădeau pe un fel de placă din lemn de care se țineau cu ajutorul unei funii sau al unui mâner mai înalt.
Elvețienii susțin că, tot prin acea perioadă, unii strămoși ai lor foloseau un device asemănător, doar că îl numeau diferit. Dacă austriecii l-au botezat ”knappenross”, oamenii cantoanelor l-au denumit ”rittpritt”. Mult mai târziu, la începutul anilor 1900, există unele relatări că un austriac pe nume Toni Lenhardt se dădea cu un ”aparat” pe care îl numise ”monogleider” dar căruia i s-ar spune mai bine monoslider.
Se pare că tipul chiar a organizat un concurs de monogleidere prin 1914 în Alpii Austrieci, probabil înainte de începerea primului Război Mondial, când alte povestiri ilustrau cum niște soldați americani se dădeau la vale pe zăpadă pe … câte o doagă de butoi. Asta se întâmpla cel mai probabil în Franța cea renumită pentru viile sale.
Legendele mai menționează și anul 1929, când un anume domn Burchett din SUA s-a gândit să folosească o bucată de cherestea, sau poate chiar o altă doagă de butoi, și-a legat picioarele de ea cu niște cârpe și niște hamuri de la cai și s-a dat pe zăpadă. Finlandezii susțin și ei că se dădeau deja pe snowboard de prin 1932, dar nu există dovezi concrete.
2. Istoria modernă a snowboarding-ului, câștigarea popularității și recunoașterea oficială
Lăsând poveștile și legendele la o parte și intrând în istoria documentată și certă, toate sursele sunt de acord că primul care a dezvoltat o formă modernă a plăcii de snowboard este Sherman Poppen. Prin 1965, chinuindu-se să-și convingă copiii să iasă din casă într-o zi de iarnă și probabil să mai aibă un pic de liniște la domiciliu, a inventat așa numitul ”Snurfer” – o amalgamare de la ”snow” cu ”surf”.
Cel mai probabil se gândea la surf pe valuri înghețate. Dispozitivul era, de fapt, alcătuit din două schiuri de copii legate împreună și o coardă pentru fixarea picioarelor. Se pare că ”jucăria” a avut un succes remarcabil deoarece copiii vecinilor veneau la el și-l rugau să le facă și lor câte o astfel de ”placă”.
Nu a durat mult și lui Sherman i-a venit ideea afacerii. În același an, a obținut brevetul de invenție și a început să fabrice în masă plăci de ”snurf”. Deși a vândut peste 1 milion de bucăți, ele erau totuși considerate jucării pentru cei mici.
Dar printre cei mici care se dădeau cu Snurfer-ul era și viitorul inovator al acestui sport de iarnă, Jake Burton. De numele lui se leagă înființarea celei mai de succes companii producătoare de plăci și echipamente de snowboard din lume.
În 1977, Jake Burton, din Vermont SUA, care devenise un pasionat al ”snurfing-ului” de la vârsta de 14 ani, a adăugat o inovație crucială și anume, dispozitivele de fixare a picioarelor pe placă. Chiar în același an a înființat compania ”Burton Snowboards”. Iar din acest moment, numele consacrat al sportului a rămas snowboarding.
Popularitatea sportului a crescut exponențial în anii ce au urmat. În 1998, snowboardingul a devenit probă sportivă oficială a Olimpiadelor de Iarnă, prima apariție fiind la jocurile olimpice de la Nagano, Japonia, în acest an. În 2014, a devenit și sport paralimpic.
Primele probe sportive olimpice din 1998 au fost cele de halfpipe pentru femei și bărbați, precum și cea de slalom uriaș. Acestora li s-au mai adăugat ulterior bordercross-ul (la Olimpiada de iarnă de la Torino din 2006), slopestyle-ul și slalomul paralel (Jocurile Olimpice de la Sochi, Rusia, 2014) precum și proba Big Air ( care a fost introdusă la JO de la Pyeongchang, Coreea de Sud, în 2018)
Așadar, iată cum istoria snowboardingului a pornit de la dorința unui tată de a face o nouă jucărie pentru copii și a ajuns azi un fenomen de masă atât de apreciat, încât este aproape imposibil să mai găsești vreo pârtie în lume fără să vezi și riderii de rigoare.
Sursa foto: shutterstock.com